Sanatatea ochilor este vitala, iar in cazul copiilor, mentinerea si dezvoltarea unei vederi sanatoase este o sarcina importanta pentru parinti. 

Inca din primii ani de viata pot sa apara numeroase probleme oculare. Diagnosticarea precoce ajuta la tratarea afectiunilor, dar si la reducerea riscurilor de aparitie a complicatiilor. Cu cat incepe mai devreme tratamentul, cu atat poate fi mai eficient. Cele mai frecvente afectiuni oftalmologice in randul copiilor prezinta in mare parte simptome specifice. Orice suspiciune trebuie sa va determine sa mergeti la medic pentru consult.

Care sunt cele mai frecvente afectiuni oftalmologice intalnite la copii si cum le puteti depista?

Viciile de refractie (miopie, hipermetropie si astigmatism):

Copilul poate avea dificultati in ceea ce priveste vederea la distanta, la aproape sau ambele, situatie care poate fi insotita de vedere incetosata, clipit mai des, fotofobie, dureri de cap sau dificultati scolare. Viciile de refractie apar atunci cand imaginea obiectului privit nu se focalizeaza pe retina. In situatiile in care un singur ochi este afectat de un viciu de refractie sau exista o diferenta mare intre dioptriile celor doi ochi, situatia este alarmanta, intrucat ochiul cu viciul de refractie necorectat risca sa devina un ochi “lenes” permanent (ambliop). Spre deosebire de adulti, care pot sesiza o agravare a acuitatii vizuale de la un an la altul, copiii mici nu au un termen de comparatie, astfel incat ei pot sa nu realizeze daca vederea lor este optima sau nu. In acest fel, defectul de vedere poate ramane nediagnosticat pana la varste mari, cand poate fi prea tarziu.

Strabism

Strabismul este o afectiune in care ochii nu sunt aliniati corespunzator – cei doi ochi nu privesc simultan acelasi obiect pentru ca privesc in directii diferite. Deviatia strabica se poate manifesta la un singur ochi sau la ambii. La copii, cel mai frecvent intalnit este strabismul convergent (un ochi sau ambii ochi privesc spre interior). Tratamentul strabismului trebuie inceput cat mai repede, de aceea este indicat sa consultati un medic oftalmolog imediat ce ati depistat aceasta afectiune. 

Tratamentul este diferit in functie de cauza si in principiu consta in: prescrierea de ochelari de vedere copii, exercitii ortoptice, interventie chirurgicala. Netratat, strabismul duce la ambliopie, afectiune cunoscuta si sub denumirea de “ochi lenes”. Ambliopia poate fi corectata doar in copilarie.

Cataracta

Cataracta congenitala reprezinta opacifierea cristalinului („lentila naturala” intraoculara) si este prezenta inca de la nastere. Aceasta se manifesta ca o pata alba prezenta la nivelul pupilei, insa gradul de severitate poate varia de la opacitati fine care nu deranjeaza vederea, pana la o scadere importanta a vederii. 

Cataracta congenitala poate fi determinata de infectii prezente pe parcursul sarcinii – rubeola, toxoplasmoza, sifilis, infectie cu Citomegalovirus, Herpes simplex, virusul Epstein Barr, diabet zaharat, administrare de antibiotic (tetraciclina).

Tratamentul este strict chirurgical si, in general, e necesar a fi realizat in primele luni sau chiar saptamani de viata.

Glaucomul congenital

Glaucomul congenital este o afectiune determinata de cresterea presiunii intraoculare si se poate manifesta prin ochi rosu si lacrimos, fotofobie (nu suporta lumina), marirea in volum a unuia sau a ambilor globi oculari, cornee opacifiata („incetosata”) si afectarea serioasa a capacitatii vizuale a copilului. Este o urgenta de tratament, constand in operatie si in tratare cu picaturi.

Conjunctivita

Conjunctivita este cea mai frecventa afectiune oculara pe care o intalnim la copii, afectiune ce poate aparea insa la orice varsta. Se manifesta cu ochi rosu, aparitia unei secretii de culoare galbuie, senzatie de corp strain. Uneori manifestarile oculare sunt insotite de edemul (umflarea) pleoapelor. Cauzele conjunctivitei pot fi infectioase (bacterii sau virusi) sau alergice. Tratamentul se administreaza doar in urma consultului oftalmologic si consta, de obicei, in picaturi oftalmice.

Atentie! Conjunctivitele infectioase sunt contagioase, de aceea cu obiectele personale ale copilului (prosop, perna) nu trebuie sa intre in contact ceilati membrii ai familiei iar o igiena personala riguroasa se impune pentru a evita transmiterea acesteia.

Ptoza palpebrala sau caderea pleoapei superioare

Ptoza palpebrala sau „pleoapa cazuta” poate fi congenitala sau dobandita, pe parcursul vietii. Forma congenitala este determinata, in mare parte, de functionarea slaba a muschiului care ridica pleoapa superioara. In formele severe, poate determina blocarea axului vizual si aparitia ambliopiei.

Uneori, atunci cand copilul intampina diverse probleme oculare, este posibil sa nu prezinte nici un simptom, iar aceste probleme pot sa ramana nediagnosticate pana la adolescenta, cand poate fi prea tarziu, de aceea sunt foarte importante consultatiile oftalmologice periodice. Primul consult oftalmologic se face de obicei la varsta de 6 luni sau cel tarziu pana la varsta de 3 ani. Daca totul este in regula, urmatorul control oftalmologic se face in jurul varstei de 5 ani iar dupa aceasta varsta medicul oftalmolog va recomanda periodicitatea cu care copilul trebuie sa se prezinte pentru controale de rutina.